|
Hotarare judecatoreasca care tine loc de contract autentic de vanzare-cumparare.
|
Data publicarii: 2003-06-01
Tematica: Civil
Nota: 5
|
Antecontract de vanzare-cumparare al unui teren.
Hotarare judecatoreasca care tine loc de contract autentic de vanzare-cumparare.
Din actele dosarului rezulta ca obiectul promisiunii de vanzare-cumparare, din 16 octombrie 1964, l-a constituit un teren intraviran, neconstruit. Instrainarea in forma autentica a terenului, nu a mai fost posibila deoarece prin Legea nr. 19/1968 privitoare la regimul juridic al terenurilor fara constructii in perimetrul construibil al municipiilor cu constructii, in masura in care depaseau suprafetele stabilite, pe baza detaliilor de sistematizare aprobate, au fost declarate indisponibile si expropiabile.
Ca urmare, proprietarii unor astfel de bunuri au pierdut dreptul de dispozitie juridica asupra lor, ramanandu-le doar posesia si folosinta.
Ulterior, prin adoptarea Legea nr. 58/1974 si Legea nr. 59/1974, toate terenurile, indiferent de locul situarii lor, au fost scoase din circuitul civil, putand fi dobandite numai prin mostenire legala.
Faptul abrogarii Legii nr. 58/1974 prin Decretul-Lege nr. 1/1989 si a art. 44-50 din Legea nr. 59/1974 (prin Decretul-Lege nr. 9/1989), iar a celorlalte articole ale acestei legi prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, nu este de natura sa repuna in vigoare antecontractul incheiat intre parti la 16 octombrie 1964, intrucat o actiune in justitie pe baza promisiuni initiale de a face ar fi prescrisa, deoarece de la incheierea conventiei au trecut mai mult de 3 ani (termenul prevazut de Decretul nr. 167/1958).
Aceasta ipoteza nu este insa valabila in situatia in care, dupa incheierea antecontractului, partile au procedat in fapt la predarea-preluarea terenului in stapanire, iar folosinta acestuia de catre promitentul-cumparator a continuat in timp dupa momentul abrogarii Legii nr. 58/1974, cand s-a revenit la regula dreptului comun, a consensualismului (art. 1295 si art. 971 Cod civil). Intr-o asemenea situatie se presupune ca partile au inteles sa-si mentina promisiunea de a vinde, respectiv, de a cumpara si dupa aparitia Legilor nr. 18/1986 si nr. 58/1974, de vreme ce, desi aceste legi dadeau dreptul de a cere constatarea imposibilitatii juridice a indeplinirii promisiunii de vanzare, cu consecinta repunerii in situatia anterioara, prin restituirea reciproca a prestatiilor, totusi ele nu au solicitat aceasta pana la abrogarea respectivelor acte normative; deci se justifica concluzia ca partile s-au considerat si au ramas obligate sa-si indeplineasca obligatiile asumate si dupa ce imposibilitatea temporara a indeplinirii ei a disparut. Imprejurarea ca art. 12 din Decretul nr. 144/1958 a fost abrogat integral prin art. 41 la Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, nu are relevanta.
Pornind de la realitatea ca un antecontract, prin care partile sau obligat sa constituie in viitor un drept real asupra unui bun imobil, naste in sarcina acestora obligatia de a incheia contractul asumat, instanta avea posibilitatea sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, chiar in conditiile abrogarii art. 12 din Decretul nr. 144/1958.
Aceasta solutie se impune in temeiul principiului executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a prejudiciilor prevazute de art. 1077 Cod civil, care permite pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare.
Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr.765 din 1 aprilie 1993 |
