|
Caracterul imperativ al duratei suspendarii.
|
Data publicarii: 2003-06-01
Tematica: Procedura civila
Nota: 0
|
Suspendarea judecatii. Art. 244 pct. 1 Cod procedura civila.
Caracterul imperativ al duratei suspendarii.
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 10/1998, a admis cererea de revizuire, retinand ca sunt indeplinite cerintele art. 322 pct. 4 si 5 din Codul de procedura civila.
Curtea de Apel Suceava investita cu solutionarea apelurilor declarate la termenul din 9 iulie 1998, a dispus suspendarea judecarii apelurilor conform art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila.
Masura a fost luata in urma celor aratate de catre intimata-revizuienta cu privire la judecata ce are ca obiect cererea de anulare a brevetelor de inventie si anume ca pricina se afla inca in apel.
La 5 mai 1999, s-a dispus din oficiu repunerea pe rol a cauzei, stabilindu-se termen la 18 iunie 1999, pentru cand intimata-revizuienta a depus cerere, solicitand sa se mentina masura suspendarii judecarii cauzei, deoarece inca nu a fost solutionat apelul declarat impotriva hotararii prin care au fost anulate brevetele de inventie.
Curtea de Apel Suceava a procedat insa la solutionarea cauzei si prin decizia nr. 29/1999 a admis apelurile, a schimbat sentinta apelata si pe fond a respins ca nefondata cererea de revizuire.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea pricinii atarna, in total sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
In conformitate cu alineatul ultim al aceluiasi text de lege, suspendarea astfel dispusa va dainui pana cand hotararea pronuntata in pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.
Din examinarea acestor prevederi legale, rezulta ca reglementeaza un caz de suspendare legala facultativa, instanta avand deplina libertate de apreciere, dar odata luata masura nu se mai poate reveni asupra ei, caci dispozitiile alineatului ultim al art. 244 din Codul de procedura civila au un evident caracter imperativ, impunand ca starea de suspendare sa dureze pana la pronuntarea hotararii irevocabile in cealalta pricina.
In cauza se constata ca, prin nerespectarea sus-mentionatelor dispozitii legale, instanta de apel a repus din oficiu pricina pe rol si in loc sa mentina suspendarea judecatii, deoarece nu se ajunsese la pronuntarea hotararii irevocabile in pricina care a motivat suspendarea, a procedat la solutionarea apelului.
In atare situatie, se retine ca hotararea a fost data cu incalcarea legii, ceea ce face sa fie incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Totodata, din examinarea referatului din 27 octombrie 1999, depus in recurs, intocmit pe baza notelor grefierului de sedinta, se constata realitatea celor sustinute de recurenta cu privire la cererea de suspendare a judecatii formulata de reprezentarea revizuientei si la cererea de recuzare formulata de unul dintre apelanti, mai mult, rezulta ca la o prima strigare instanta din oficiu a pus in discutie suspendarea judecarii cauzei.
Acest mers al dezbaterilor nu a fost trecut in incheierea de sedinta, cum impun dispozitiile art. 147 din Codul de procedura civila, iar din dosar nu rezulta nici modul in care a fost solutionata cererea de recuzare sau daca a intervenit eventual o abtinere a judecatorului vizat, ceea ce constituie, de asemenea, aspecte de nelegalitate a hotararii pronuntate.
Pentru cele ce preced, recursul se priveste ca fondat, astfel ca urmeaza a fi admis, in conformitate cu dispozitiile art. 313 din Codul de procedura civila, va fi casata decizia atacata si cauza va fi trimisa aceleasi instante, in vederea respectarii dispozitiilor art. 244 alin. ultim din acelasi cod.
Curtea Suprema de Justitie, decizia nr.2937 din 22 septembrie 2000 |
